Descriere
Lemnul dulce este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una dintre cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor.
Puțin răspândită în flora spontană, este cultivată în sudul țării ca plantă medicinală.
Dioscoride i-a dat numele de Glycyrrhiza, care înseamnă lemn dulce.
În Evul Mediu era cunoscută sub numele de Liquirita, denumire ce se păstrează și azi pentru rădăcină, ca parte a plantei cu acțiune bioterapeutică.
Utilizare
În dermato-cosmetică, lemnul dulce se utilizează sub formă de decoct, tinctură, extract.
Este indicat în tratamentul afecțiunilor cutanate, herpes, psoriazis, eczeme.
Ca principală componentă a extractului de lemn dulce, acidul glicirizinic, are acțiune antiherpetică, antiinflamatoare, bacteriostatică, inhibă virusul herpetic, provocând chiar și inactivarea extracelulară a acestuia, astfel se previn și recidivele.