(+4) 0256 472 213

Descriere

Plantă erbacee bienală, cultivată în grădini pentru rădăcinile sale comestibile sau întâlnită frecvent ca buruiană. A fost naturalizată aproape pretutindeni și poate fi găsită mai ales în zonele cu soluri bogate în azot.

Descriere 

Castanul sălbatic este un arbore exotic, ce crește în grădini, parcuri sau păduri. De la castan se utilizează în scop curativ scoarța de pe ramurile tinere, florile, frunzele și semințele. Se utilizează ca tinctură, decoct sau extract hidroalcoolic.

Extractul hidroalcoolic, utilizat de Exhelios®, are proprietăți venotonice, antiinflamatoare, vasoconstrictoare, astringente, de îmbunătățire a funcționării valvulelor venoase și de fortifiere a pereților venoși.

Descriere

Este un arbust foarte ramificat și spinos, care crește în România, începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse.

Cătina albă se utilizează, deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele.

Descriere

Coada calului este o plantă perenă, ierboasă, crește din zona de câmpie până în cea montană, în locuri umede, la marginea apelor, în lunci.

Planta, considerată drept o autentică "fosilă vie", datează din devonian. Coada calului este cunoscută şi folosită încă din antichitate, în medicina tradițională, ca și sursă de acid salicilic (substanță activă conținută în Aspirina modernă).

Descriere

Este întâlnită în locuri nisipoase umede, pe marginea șanțurilor, lacurilor și râurilor, atât la câmpie cât și în zone mai înalte. Înflorește din luna mai, până toamna târziu.

A fost folosită în alimentație, planta întreagă, dar mai ales frunzele tinere si stolonii pentru salate, supe de verdețuri, etc.

Planta are valoare terapeutică pentru medicina umană și veterinară.

Descriere

Coada șoricelului este o plantă perenă ierboasă, stoloniferă care aparține familiei Asteracee. Speciile de coada șoricelului au frunze păroase, florile sunt penate și dispuse într-o inflorescenţă micuţă.

Înflorește în lunile iunie-iulie, florile fiind, în mod obișnuit, de culoare albă sau rozalie și se întâlnește frecvent în flora spontană din România, putând fi culeasă de pe fâneţe, de pe marginea drumurilor, pajiști, terenuri virane sau de la marginea pădurilor de la câmpie, până în zona montană a țării.

Descriere

Crețișoara este o plantă perenă, înaltă de 10-40 cm, cu flori mici, verzi-gălbui, răspândită în zona de deal (în fânețe, margini de pădure și tufișuri), pe pante abrupte și rupturi de pantă.

În scopuri medicinale, se întrebuințează părțile aeriene ale plantei, recoltate în lunile iunie-iulie (în perioada înfloririi), în timpul prânzului, în zile însorite, atunci când planta este perfect uscată (fără stropi de rouă sau picături de ploaie), prin tăierea întregii părți aeriene de sub rozeta de frunze bazale.

Descriere

Crețușca este o plantă erbacee perenă, meliferă și medicinală, înaltă de 100–120 cm, cu flori albe dispuse în corimb. Este frecvent întâlnită pe marginea apelor curgătoare, de la câmpie, până la limita superioară a fagului, precum și în fânețele umede și înflorește începând cu luna iunie, până la sfârșitul lui august.

În scopuri medicinale, se întrebuințează părțile aeriene, recoltate în perioada de înflorire. Inflorescența se taie cu foarfeca, la cel mult 1 cm de axul care o susține, iar florile proaspete, prin frecare, degajă un miros de salicilat de metil.

Descriere

Plantă ierboasă anuală, crește în sălbăticie, de la câmpie până în zona montană, dar adesea este cultivată în grădini, parcuri, în culturi sistematice, pentru utilizări industriale și medicinale.

Nu necesită condiții speciale de climă sau de sol, fiind totuși o plantă iubitoare de soare.

Descriere

Arbore nord-american, hamamelis este cultivat pentru calităţile ornamentale ale păienjenişului de flori şi ale frunzelor sale mari şi ovale. Florile gălbui cresc în mănunchiuri, la joncţiunea ramurilor cu frunzele, în timpul iernii. Poartă fructe maronii alcătuite din capsule mici, care se deschid şi eliberează seminţele.

În scop medicinal se utilizează scoarţa şi frunzele de hamamelis.

Frunzele se culeg în timpul verii, înainte de a deveni maronii, iar scoarţa se recoltează toamna sau primăvara.

Odată uscate, frunzele şi scoarţa de hamamelis sunt folosite la prepararea de infuzii, pulberi, extracte lichide şi uscate şi tincturi.

Descriere

Hameiul este o plantă erbacee perenă, ce crește în culturi sau în flora spontană, în zăvoaie, lunci, pe garduri, pe lângă ape curgătoare, de la câmpie la munte. Înflorește în lunile iunie-septembrie. Fructul este o achenă cenușie, ovoidă, dispusă în conuri.

În dermato-cosmetică, de la hamei se folosesc florile femele numite strobuli (Strobuli lupuli), de culoare verde-gălbuie, cu miros caracteristic și gust amar.

Descriere

Hreanul este o plantă ierboasă, perenă, crește spontan pe lângă garduri, locuri umede, dar este și cultivată, atât pentru valoarea ei alimentară, cât și terapeutică.

Se presupune că hreanul este originar din sud-estul Europei și din vestul Asiei, însă în prezent este popular în toată lumea. Poate atinge până la 1,5 metri înălțime și este cultivat, în special, pentru rădăcina mare și albă, însă chiar și frunzele sale sunt comestibile.

Descriere

Ienupărul este un arbust conifer, rășinos, crește spontan în întreg lanțul munților Carpați, la o altitudine ce oscilează între 700 și 1500m.

Fructele uscate de ienupăr (boabe mari, negre) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinate, pentru vânat sau varză, și ca ingredient la fabricarea ginului.

Descriere

Este un arbust din familia Rutaceae, nativ din Asia, de la 5 la 10 m înălțime, considerat veșnic verde. Fructul copt are forma sferică alungită și coaja în culori care variază, de la verde deschis, la galben strălucitor. Fructul ajunge la maturitate toamna târziu, în emisfera de nord.

Pulpa este suculentă, bogată în acizi și în vitamina C, ceea ce a făcut ca fructul - datorită conservării ușoare - să fie distribuit în întreaga lume, pentru a preveni scorbutul.

Gustul acru distinctiv al sucului de lămâie îl face un ingredient cheie în multe feluri de mâncare din întreaga lume.

Descriere

Lemnul dulce este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una dintre cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor.

Puțin răspândită în flora spontană, este cultivată în sudul țării ca plantă medicinală.

Dioscoride i-a dat numele de Glycyrrhiza, care înseamnă lemn dulce.

În Evul Mediu era cunoscută sub numele de Liquirita, denumire ce se păstrează și azi pentru rădăcină, ca parte a plantei cu acțiune bioterapeutică.

Descriere

Lavandula este un gen de plante din familia Lamiaceae, native din regiunea mediteraneană, până în Africa tropicală și până în regiunile sud-estice ale Indiei. Genul include circa 25-30 specii de plante anuale, plante ierboase, arbuști.

Deoarece formele cultivate sunt plantate în grădini din toată lumea, sunt uneori găsite și în sălbăticie, departe de mediul natural. Denumirea de lavandă este folosită uneori pentru a desemna parfumul extras din levănțică.

Descriere

Este o plantă frumos colorată, care își deschide inflorescențele, după lăsarea întunericului. Semințele se culeg și se presează la rece, pentru a se obține un ulei cu multiple calități tămăduitoare.

Luminița nopții este originară din America de Nord și a fost adusă în Europa de importatorii de bumbac. În Europa a fost numită Panaceul regelui, datorită proprietăților sale curative deosebite.

Se cunoaște o mare varietate de specii botanice ale plantei, care, pentru efectele deosebite ale uleiului obținut din semințe, se cultivă pe suprafețe întinse.

Descriere

Mușețelul este o plantă ierboasă anuală sau hibernantă, ce crește spontan, de la câmpie până la munte, în locuri însorite.

Înflorește, începând cu lunile aprilie-mai, până la sfârșitul lunii august, uneori înflorește și a doua oară în septembrie. Momentul cel mai prielnic pentru recoltare este atunci când majoritatea inflorescențelor au petalele marginale dispuse orizontal (Flores Chamomillae), în această fază de înflorire, florile au cel mai mare conținut în ulei esențial. Recoltarea se face numai după ce s-a ridicat roua și numai pe timp însorit, de obicei o singură dată pe an, în lunile mai-iunie.

Descriere

Pelinul negru este o plantă perenă, răspândită în Eurasia și Orientul Mijlociu, ce crește spontan la marginea drumurilor, pe lângă garduri, in tufărișuri.

Se culege în timpul înfloririi și se usucă la umbră, în locuri aerisite, uscate, ventilate.

Descriere

Este vorba despre un arbore de mărime mijlocie, dar în condiții optime poate ajunge la 13 m înălțime, are coroana mare, rotundă sau piramidală, cu frunze ovale de 7–10 cm, cu margine dreaptă și ramuri care uneori au spini mari, de 10 cm.

Florile sunt albe, parfumate, care apar izolat sau în buchet.

Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam, sud-estul Chinei și a fost adus de arabi în occident.

Descriere

Salvia este o plantă erbacee, cu flori divers colorate, mici, cultivată ca plantă medicinală sau decorativă, originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene.

În România este cultivată în regiunile sudice, dinspre Dunăre.

Descriere

Socul este un arbust ce crește în flora spontană, în zona de cămpie, până în zona premontană.

În dermatologie şi cosmetică, de la soc se folosesc florile (Flores Sambuci), recoltate când 75% din flori sunt înflorite. Înflorirea are loc în lunile mai-iulie.

Descriere

Spânzul este o plantă ierboasă, perenă, ce crește spontan în pădurile din zona deluroasă a țării.

Planta dezvoltă o tulpină subterană, rizomul, metamorfozată în sensul îndeplinirii funcțiilor de depozitare a substanțelor active biologic.

Îi priește umbra și semiumbra, preferă un pământ substanțial, nu prea afânat și nu prea umed, iar iarna se protejează cu un strat ușor de frunze.

Este o plantă toxică și nu este recomandată utilizarea ei ca automedicație sau tratament empiric.

Descriere

Sunătoarea este o plantă erbacee perenă, care crește în flora spontană în locuri uscate, pe pârloage, pe terenuri virane, pe terenuri cu tufărișuri, pe marginea apelor și a drumurilor, dar și în culturi sistematice.

Sunătoarea face parte din familia Hipericaceelor, poate ajunge chiar și la un metru înălțime, dimensiunea ei obișnuită fiind, de 20 – 30cm. Tulpina este lemnificată sau se lemnifică destul de repede în procesul de vegetație. Frunzele sunt micuțe și au forme diferite, cele mai multe fiind ovale.

Perioada de inflorescență este din iunie și până în septembrie, florile, numeroase, fiind galbene cu puncte negre.

Denumirea de sunătoare vine din latinescul sanatoria care înseamnă vindecătoarea.

Descriere

Susanul este una din cele mai vechi plante cultivate de omenire, pentru calitățile sale nutritive și curative.

Medicina tradițională indiană (Ayurveda) considera uleiul de susan ca fiind unul din produsele de bază pentru tratamente și menținerea sănătății.

Descriere

Tătăneasa crește în locuri umede, prin lunci, la marginea apelor, uneori chiar pe lângă drumuri. Este răspândită din câmpie până în zona montană.

Se recoltează rădăcinile (Radix simphyti) și rizomul, în martie-aprilie (câteodată în septembrie). Au gust amar, fără miros.

Descriere

Trei frați pătați este o plantă erbacee anuală, de origine europeană, ce crește în toate anotimpurile, în flora spontană, mai ales în zona de deal, până în zona subalpină sau în culturi sistematice.

O plantă de dimensiuni mici, care crește pe tulpină, atinge cel mult 15 cm în înălțime, cu flori care au un diametru de aproximativ 1,5 cm. Crește pe pajiști și în regiuni pustii, mai ales pe pământ acid sau neutru. De regulă crește în locuri parțial umbroase și înflorește din aprilie până în septembrie.